Doctor Bogdan Florea: Diagnosticul de epilepsie înseamnă minim două crize, separate în timp, neprovocate. Oricare din noi poate prezenta, în orice moment, provocat, o criză de epilepsie. Asta nu este suficient pentru a pune diagnosticul de epilepsie. Repet, crizele trebuie să fie la distanță, fără a fi provocate! Abia atunci medicul poate să pună eticheta: da, este un sindrom epileptic, pentru care trebuie să caute în continuare.

Părintele Constantin Necula: Și ce se întâmplă de fapt în timpul unei crize? Care este, hai să zicem, profilul unei crize de epilepsie?

Doctor Bogdan Florea: Dacă este focală cu generalizare secundară înseamnă că undeva în creier o zonă limitată este mai ”năzdrăvană”, la modul că excitația depășește cu mult inhibiția și dacă depășește circuitele locale cuprinde o zonă tot mai mare, mai mare, o jumătate din creier, iar apoi întregul creier. Sunt, practic, semne și simptome pe care mulți dintre pacienți le simt înainte de generalizarea crizei, se spun ”cei norocoși”, se numește aura în epilepsie, când apar, spre exemplu, greață, căldură, o presiune care se ridică din stomac, amorțeli, furnicături.

Părintele Constantin Necula: Eu de afară ce văd când mă uit la lucrul ăsta?

Doctor Bogdan Florea: Putem vedea ceva înainte sau

Părintele Constantin Necula: Deci ochiul meu, de om neformat pe așa ceva, ce vede?

Doctor Bogdan Florea: Membrii familiilor deja se formează, din păcate.

Părintele Constantin Necula: Și ochiul trecătorului.

Doctor Bogdan Florea: Ochiul trecătorului poate să surprindă devieri, contracții musculare, automatisme orofaciale, un fel de clemfăit, lins, mestecat, deviere a capului, a ochilor și a capului înspre o anumită parte, după care criza se generalizează.

Părintele Constantin Necula: Ar trebui să spunem acum, în momentul acesta al înregistrării noastre, care va fi pus pe platformă, să le spunem oamenilor că e bine când vedeți astfel de oameni, încercând să-și supraviețuiască propriilor crize, să nu-i confundați și să nu credeți că sunt acolo din vreo plăcere oarecare sau că musai sunt alcoolici sau toxicomani, și pentru aceea vrem trebuie să fim extrem de atenți și extrem de dispuși să-i ajutăm, dar în parte astalaltă, cu atât mai mult trebuie să prezentăm o calitate umană în plus și zic că dialogul nostru are sensul acesta de a vă spune, fiți oameni lângă oameni, nu-i mai lăsați să treacă singuri.