Întrebări Frecvente

Cele mai frecvente întrebări adresate. Dacă nu găsești răspunsul tău aici, te rugăm se ne adresezi care este întrebarea ta.

Ce este epilepsia?

Epilepsia este o stare patologică a creierului care permite apariția, din când în când, a unor crize. Crize care înseamnă tulburări pentru unul, două, trei minute a funcționării normale a creierului.

Ce sunt crizele de epilepsie și de câte feluri sunt? Cum se manifestă?

Crizele sunt practic evenimente tranzitorii de durată mai scurtă sau mai lungă, dar nu pot depăși un minut jumate, maxim două minute, în care circuitele creierului sunt, practic, ținta unor descărcări anormale, la valori supra normale, supra naturale. În funcție de unde sunt aceste crize sunt practic trei mari familii de crize de epilepsie: există crizele focale- care afectează doar un ”petec” din creier și se auto limitează, iar în funcție de unde este acest ”petec” apar semene și simptome pe zona responsabilă de acesta; apoi a doua mare familie sunt crizele focale cu generalizare secundară, de la acest focar, cuprinde întregul creier și a treia mare familie e reprezentată de epilepsia primar generalizată când practic din vole întregul cortex este prins de această activitate anormală. Ce vreau să spun, epilepsia nu este de un singur tip ca hipertensiunea arterială, sunt aproximativ 40 de tipuri diferite de epilepsie.

Care sunt factorii declanșatori? Da eu aș începe un pic invers, care sun factorii declanșatori?

O parte din epilepsii sunt genetice, din modificările structurale de ADN și modificările genetice, fie moștenite, deci familia așa numită epilepsie genetică, dar mare măsură din epilepsii sunt dobândite. Practic, o tulburare vasculară, hematologică, o tumoră, o calcifiere, un vas de sânge ne la locul lui pot să formeze focare de epilepsie. Factorii declanșatori sunt, practic, pârghiile care pun presiune pe circuitele creierului, nesomnul este un mare factor declanșator, substanțele toxice, pe nici nu vreau să

Ce simte o persoană epileptică în timpul unei crize?

Persoana cu epilepsie, în timpul unei crize nu simte nimic pentru că creierul este foarte ocupat cu niște descărcări electrice hiper sincrone. Noi cu creierul simțim, iubim, vedem, gustăm.

când poți opri tratamentul pentru epilepsie?

Niciodată, pe măsură ce lucrurile merg bine, îi fără crize, ceea ce doresc tuturor pacienților, dacă decizia este de a întrerupe tratamentul el se face gradual descrescător în minim un sfert din timpul în care a fost luat tratamentul. Niciodată un medicament antiepileptic nu este frână bruscă pentru că, de fapt ce fac medicamentele antiepileptice, cresc inhibiția.

Cât timp trebuie să iau medicamente dacă am diagnostic de epilepsie?

Aici e o discuție foarte fină. Am întrebat oameni mult mai experimentați ca mine, oameni care au scris manualele de epilepsie și de tratament, oameni cu păr alb în mustăți, care mi-au spus ”dacă nu ai un motiv suficient de puternic sau nu ai reacții adverse, efecte secundare, un motiv cum e sarcina, alăptarea și omul este viu, tânăr, îi inserat social, face sport, își câștigă pâinea cu capul și are lucruri de rezolvat, lasă tratamentul acolo”.

Care este cea mai mare frică a unui bolnav de epilepsie?

Eu am întrebat practic toate persoanele care mi-au trecut pragul, le-am întrebat care e frica cea mai mare, să se lovească, să aibă o fractură, să  fie în baie să se înece? Nu, nici una din astea. Frica cea mai mare este să facă o criză în public. Persoanele cu epilepsie și membrii familiilor lor au de fapt pe umerii lor această frică de când pleacă de acasă, de pe ușă, până se întorc acasă: Ce va spune lumea? Ce o să spună?

Ce ar trebui să facă dacă văd pe cineva că are o criză de epilepsie?

Ar trebui în primul rând să nu fie indiferent, să ajute la un mod foarte simplu: în timpul unei contracții, mișcările acelea tonico clonice sunt ”spectaculoase”, trebuie să ții capul.

Când se pune diagnosticul de epilepsie?

Diagnosticul de epilepsie înseamnă minim două crize, separate în timp, neprovocate. Oricare din noi poate prezenta, în orice moment, provocat, o criză de epilepsie. Asta nu este suficient pentru a pune diagnosticul de epilepsie. Repet, crizele trebuie să fie la distanță, fără a fi provocate! Abia atunci medicul poate să pună eticheta: da, este un sindrom epileptic, pentru care trebuie să caute în continuare.

Ce se întâmplă de fapt în timpul unei crize? Care este, hai să zicem, profilul unei crize de epilepsie?

Dacă este focală cu generalizare secundară înseamnă că undeva în creier o zonă limitată este mai ”năzdrăvană”, la modul că excitația depășește cu mult inhibiția și dacă depășește circuitele locale cuprinde o zonă tot mai mare, mai mare, o jumătate din creier, iar apoi întregul creier. Sunt, practic, semne și simptome pe care mulți dintre pacienți le simt înainte de generalizarea crizei, se spun ”cei norocoși”, se numește aura în epilepsie, când apar, spre exemplu, greață, căldură, o presiune care se ridică din stomac, amorțeli, furnicături.

Când trebuie început tratamentul pentru epilepsie? Există medicamente țintă pentru lucrul acesta?

Cu cât începi tratamentul, cu cât diagnostichezi mai rapid forma potrivită de epilepsie, aia din cele patru zeci amintite înainte și cu cât începi tratamentul cel mai potrivit formei respective, cu atât șansa de vindecare și control este mai mare. Practic, o treime din epilepsii este vindecabilă, o altă treime din epilepsii este controlabilă medicamentos, atât timp cât persoana își ia medicamentele stă departe de crize și o treime din epilepsii este refractară la tratament. Cu cât începi mai repede, cu atât șansa de control și de vindecare, șansele sunt mai mari.

Priceperea medicului neurolog care îi pasionat de epilepsie este cumva să găsească forma, sindromul respectiv de epilepsie, v-am spus că sunt multe forme, și apoi să aleagă medicamentul cel mai potrivit pentru forma respectivă, un medicament singur nu este în stare să acopere toate formele de epilepsie. Și atunci, arta și experiența acolo este.

Când poți opri tratamentul pentru epilepsie?

Niciodată, pe măsură ce lucrurile merg bine, îi fără crize, ceea ce doresc tuturor pacienților, dacă decizia este de a întrerupe tratamentul el se face gradual descrescător în minim un sfert din timpul în care a fost luat tratamentul. Niciodată un medicament antiepileptic nu este frână bruscă pentru că, de fapt ce fac medicamentele antiepileptice, cresc inhibiția.

Pot avea copii sănătoși dacă am diagnosticul de epilepsie?

Fără discuții, poți avea copii sănătoși. Mai mult ne încurcă, deseori, tratamentul luat de mamă.

Ne întreabă cineva, cu cine pot discuta problemele mele, despre problemele mele?

Medicul, dacă există suspiciunea de epilepsie, ca părinte vezi că sunt modificări de comportament la copilașul tău sau colegi, frate, soră, cineva din familie trimite în fuga cea mai mare, pe drumul cel mai scurt, către medicul cel mai apropriat, dacă într-o zonă îndepărtată geografic, medicul de familie, dacă nu, măcar o dată un consult neurologic. Deseori ce părinților sau membrilor familiilor să filmeze acele secunde, tulburarea de comportament, manifestări mai discrete tremur, zbateri de ochi, de față, la buze. Dacă se filmează, acestea sunt un mare cadou pentru medic, care va fi mai ușor orientat și își dă seama.

cine a mai avut epilepsie în istorie?

Epilepsia nu este o boală a bețivilor și a oamenilor de joasă pregătire, nu, din contră, nu are nici o legătură IQ-ul, nu are nici o legătură puterea de muncă, hărnicia și Alexandru cel Mare, Cezar, Dostoievski. Păi Dostoievski abia aștepta, el a și mărturisit, abia aștepta o criză pentru că în confuzia post ictală era atât de prolific că scria cu un har nemaipomenit, și își mărturisea asta.

Este bine să spun celor de lângă mine că am epilepsie?

Da, este bine. Nu este o rușine să spui că suferi de un sindrom epileptic pentru care iei medicamentele care controlează foarte bine aceste crize.