Priest and Doc 5 – Ce trebuie făcut

de | 24.03.2020 | Priest and Doc | 0 comentarii

Părintele Constantin Necula: Împreună cu domnul doctor Bogdan Florea suntem dispuși să ne întrebăm și să răspundem împreună cu dumneavoastră la câteva întrebări. Ce fac dacă am o criză în public?

Doctor Bogdan Florea: Ca pacient?

Părintele Constantin Necula: Da.

Doctor Bogdan Florea: Dacă simte, deci pacientul dacă simte ceva înainte, trebuie să își limiteze riscul de a se lovi. Dacă simte lucrurile, că ei sunt deja antrenați, că învață, simte că este iminentă criza trebuie să se așeze jos pe o bancă, pe un scaun, pe un fotoliu, pe orice, să nu cadă să își asume un risc. Doi, în clipa în care își revine, dacă nu este nimeni lângă el, să se odihnească un pic, să nu braveze să se ridice în fuga cea mai mare să meargă acasă și să încerce să sune pe cineva din familie, medic, din anturaj. O criză nu este, vreau să spun, o criză nu este urgență. Deci pentru o criză nu suni la 112, pentru că doar când se repetă crizele, când este criză, din criză, din criză peste 30 de minute și nu își revine la faza inițială, atunci este urgență, se numește status epilepticus, atunci se sună la 112.

Părintele Constantin Necula: Corect. Mai ales că cei de la 112 îți oferă și posibilitatea acum să înregistrezi tot dosarul tău medical și când ai sunat ei deja văd pe aparat ce se întâmplă.

Doctor Bogdan Florea: Ar fi bine

Părintele Constantin Necula: Nu suntem așa de în urmă cum credem, sunt lucruri testate în repetate rânduri și am văzut cu ochii mei situații în care sunându-se la 112 oamenii au percutat imediat.

Părintele Constantin Necula: Care este cea mai mare frică a unui bolnav de epilepsie?

Doctor Bogdan Florea: Eu am întrebat practic toate persoanele care mi-au trecut pragul, le-am întrebat care e frica cea mai mare, să se lovească, să aibă o fractură, să  fie în baie să se înece? Nu, nici una din astea. Frica cea mai mare este să facă o criză în public. Persoanele cu epilepsie și membrii familiilor lor au de fapt pe umerii lor această frică de când pleacă de acasă, de pe ușă, până se întorc acasă: Ce va spune lumea? Ce o să spună?

Părintele Constantin Necula: Dar în loc să spună lumea, ce ar trebui să facă în astfel de situații?

Doctor Bogdan Florea: Ar trebui în primul rând să nu fie indiferent, să ajute la un mod foarte simplu: în timpul unei contracții, mișcările acelea tonico clonice sunt ”spectaculoase”, trebuie să ții capul.

Părintele Constantin Necula: Hai să traducem tonico clonice. Acelea ”zguduite”.

Doctor Bogdan Florea: Acelea, cele mai cunoscute.

Părintele Constantin Necula: Tremuratul.

Doctor Bogdan Florea: Culmea, ele nu sunt cele mai des întâlnite, ele sunt cele mai spectaculoase clinic, din păcate. În momentul acela pacientul trebuie întors pe o parte, în poziție de siguranță, imediat îndepărtat ochelari, cravată, curea, nimic restricționat și ții căpușorul să nu se lovească, de colțul mesei sau de.

Părintele Constantin Necula: În timpul

Doctor Bogdan Florea: În timpul crizei, criza oricum, nu ai nimic de făcut, o criză nu poate fi oprită.

Părintele Constantin Necula: Da, exact.

Doctor Bogdan Florea: O lași să se epuizeze, un minut jumate, două minute, după care, cea mai apăsată rugăminte a mea este: nu pleci de lângă această persoană până când nu ești convins că își revine complet și e orientat temporo spațial și chemi pe cineva de acasă

Părintele Constantin Necula: Uneori poate lua treizeci, patruzeci de minute, chiar o oră o astfel de

Doctor Bogdan Florea: Sigur, confuzia post ictală da, deci după această criză spectaculoasă de două minute, tăhuială aceea de cap și confuzia are o durată variabilă, unii își revin mai rapid, cinci zece minute, alții mai târziu. Repet, revenirea parțială te poate păcăli pentru că omul se ridică în picioare, spune ”da, da sunt bine” și dă să plece pe ușă, pentru ca apoi să afle că pe prima trecere de pietoni a fost lovit de un automobil.

Părintele Constantin Necula: Adică s-a dezorientat.

Doctor Bogdan Florea: Pentru că e dezorientat. Am pățit și colegi medici au pățit-o și ei fără discuții. Nu pleci de lângă o persoană care a avut o criză până când nu ești convins că ajunge acasă în deplină siguranță.

 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *